Omul Nou A Lui Satan

Omul nou al lui Satan    

Satan a creat şi a întins o mână către adepții lui. Satan a făcut o ofertă, aceasta fiind: omul nou.                 

Așa a început să creeze un om nou, iar asta ii este oferta. Deja este rău, dar poate devenii şi mai rău. Un om care este fragil, slab, stăpânit de către ani. Nu, nu de anii de pe acest pământ, ci de perioada totală de degradare şi evident, de decădere. Prost, neinteligent. Cu emoții slabe, care se supune la orice. Un om care are la bază idei false. Fără logică. Un om singuratic blocat într-un tărâm psihic sau în alte lumi fizice false. Un om care se plânge de orice, fără să facă nimic pentru a-şi îmbunătăți condiția. Un om care nu este el, pentru că niciodată nu a fost el însuși şi de asta nu se cunoaște şi nu știe cum să se cunoască. Un om care doar speră şi nu face nimic; dar şi cei care măcar speră sunt foarte rari. Un om care nu luptă. Un om nevrednic în toate privințele, pe baza unei linii de grafic într-o continuă decădere. Un regat pe care el l-a creat, în care cei răi sunt conducătorii, o reflexie cuvenită a sa. Un om plin de nesiguranță, urâcios, fără încredere şi plin de frică. Un om care este vinovat doar pentru simplul fapt că există. Un om ale cărui forțe îi sunt ieșite de sub control şi este haotic cu ele. Un om care se supune de frică, din cauza lipsei de cunoaștere şi a ignoranței. El este şi se simte nevrednic. Un om blocat într-un nivel existențial slab, prins într-o decădere fizică. Total supus legilor care guvernează formele slabe de viață. Un om care a fost biruit de degradare şi obstacole. Un om la care frica este atât de puternică încât sfidează orice judecată de natură logică. Un om care trăiește complet deconectat de la ordinea naturală şi de la ordinea divină, un om care e devotat în a se minți singur în legătură cu viața pe care o duce. El nu are nici măcar propriul lui „dumnezeu”. El are un zeu „creștin,” un zeu „musulman” (care e de origine Lucifer) și care l-a înrobit; el îi mai are pe Zeii nobili ai strămoșilor lui. Știe că ceea ce crede este o minciună, dar el trăiește în ignoranța şi neglijența acesteia. Întotdeauna încearcă să scape de cine este. Însă ce strămoși, ce Zei adevărați aceștia, în cazul în care există, nu sunt decât ca o amintire plăpândă. Tot ceea ce el are este un „dumnezeu” străin, degenerat, porcos, tâmpit şi criminal, care-l reprezintă, și asta dacă are unul! Pentru că el nu mai are speranță şi probabil nici nu mai aspiră la vreun „dumnezeu”. El este o formă de viață alcătuită din mizerie, frică, depresie şi servitudine.Un om al minciunilor, un produs satanic.Un om care trăiește setat pe pilot automat negănditor, fără să gândească vreodată sau să contempleze, și care se identifică exclusiv cu posesiunile sale materiale. El este atât de prost încât crede că știe totul. El nu mai are nici o viziune către eternitate, crezând că totul este pierdut odată ce moare. Un om blocat într-un paradis fizic şi care caută scăpare spre alte lumi false. Cu un corp slab şi cu o minte încă pe atât mai slabă. O minte care trăiește în ceață, în înșelăciune, în minciuni. Dacă reușește să avanseze puțin, cu siguranță este o minciună şi este ceva temporar. Un om subjugat de cel mai slab stăpân, dar pentru că el însuși este destul de slab, trebuie să se conformeze. Un om care nu are pic de respect în inima lui pentru nimic. Trecutul, prezentul şi viitorul nu înseamnă nimic pentru el. El pur şi simplu supraviețuiește. Acest om s-a oprit din a crea ceva, el se alimentează din ceea ce este disponibil, până se termină. Problemele lui psihice l-au copleșit. Nu are conștiință. El este un nimic. Care își iubește inamicii şi moare încet. Al cărui preț derivă din creațiile inamicilor lui, un om a cărui viață nu este nimic mai mult decât o confuzie, fără un scop, fără vreo direcție. Un om fără de suflet sau spirit, care trăiește la grămadă într-o societate lipsită de sens, peste care domnesc cele mai urâte și distruse ființe. O societate în care distrușii guvernează peste distruși. O societate care este abătută, plină de demonii haini și care se regăsește în cel mai scăzut nivel existențial posibil pentru omenire. O societate de sclavi. De drone mecanice care sunt fără de suflet şi fără de valoare. Un om cu instincte de turmă dintre cele mai inferioare clase, ordini și sens, precum cel al insectelor canibale aparținând celui mai inferior nivel. Un om satanizat.Omul cel nou, așa cum își dorește Satan.